Capitolul 8 Urmările unui trecut neplăcut

Jurnalul prăfuit 

2011

                               Poveste fictivă de Roberto Beto

  Roberto se îndreaptă spre apartamentul de lângă Vatican, situat în spatele Pieţei Navona, era o zi obosită pentru el.

  Se dă jos de pe motor şi încearcă să îl sune din nou pe Luciferin, în timp ce hainele sale de piele şi ciocate par să îi ia foc, de căldura înnăbuşită de afară.

  Roberto era un bărbat zdravăn, mereu chipul lui de dur afişiat, cu pletele sale prinse în coadă, care îi luminau ochii săi negrii. Barba sa deasă şi mare care îi scoate în evidenţă, talentul său neînfricat de personalitate serioasă şi înţeleaptă.

  Urcă la etajul unu, bate la uşă dar nu răspunde nimeni. Pune mâna pe clanţă şi când deschide uşa, rămâne trăsnit în pragul uşii de ceea ce vede. Toată casa era distrusă, scaune rupte, mobila răsturnată, haine rupte şi cadavre.  Bălţi de sânge peste tot, cadavrele scăldate în el.

  Recunoştea de acolo doar câinele Elf, care părea să fie împuşcat şi muşcat. Blana lui era roşie acum, iar în zona gâtului, era sfâşiată.  Bănuia că acolo a fost un alt atac, al sicilienilor şi naziştilor.

  Deşi el nu se putea speria aşa uşor, peisajul din hol şi cameră părea să îl marcheze pe viaţă. După ce a intrat şi s-a apropiat de patul rupt îl zăreşte pe Luciferin. Nu-i venea să creadă ce vedea în faţa ochilor.

  Era bătut, cu faţa la pământ, hainele rupte de nişte gheare şi părea ca mort. Îi verifică pulsul care nu era de găsit, îl întoarce pe spate şi cade în cur, încercând să se îndepărteze de el speriat. Vedea nişte ochii roşii deschişi, colţi, sânge pe toată faţa şi vene groase pe faţă de parcă era otrăvit.

  Era pierdut şi nu ştia cum să reacţioneze. Clipea traumatizat, nu îşi putea imagina cât de şocat putea fi.

-Tu eşti Roberto? Întrebă Adam care tocmai sosise cu gaşca lui de vampiri din România, o creatură blândă, liniştită, de o înălţime mai mică. Adam era cel care l-a transformat pe Luciferin în vampir, era blond şi tânăr după trup avea cam 20 de ani dar el datează de peste 800 de ani ca vampir, nebănuit.

Este mereu pus pe gânduri, destul de isteţ. A avut vreme să citească mii de cărţi şi să fie trecut prin viaţă prin rândul omenirii. Deşi părea un slăbănog, avea o putere greu de descris, pentru că în trupurile mici, de obicei zac o forţă mare.

-Cine, cine eşti tu, voi? Întreabă Roberto nelămurit, rămas cu gura căscată.

-O să afli pe parcurs, Luciferin mi-a povestit de tine, dar e timpul să îl ajutăm, eu sunt Adam, şi îi întinse o mână să se ridice. Adam nu părea speriat sau surprins de ceea ce s-a întâmplat, se vedea doar durerea din ochii lui când îl vede pe Luciferin, sfâşiat fără pic de milă.

Intră în apartament toată gaşca şi închise uşa după ei, 3 fete frumoase şi 2 băieţi, alături de Adam, gata să ofere o mână de ajutor.

-Băieţi faceţi puţină curăţenie aici, iar voi fetelor veniţi să mă ajutaţi aici cu Luci! Scoateţi afară cadavrele astea împuţite, iar câinele ingropaţi-l onest.

-Da Adam, am înţeles. Gata să îndeplinească ordinul ceilaţi se pun pe treabă.

-Una dintre voi liniştiţi-l pe Roberto să nu facă infarct. Adaugă Adam

-Cum să mă liniştească? Întrebă Roberto lipit de perete speriat să nu fie atins, neînţelegând nimic.

  Roşcata, o vampiriţă frumoasă şi meschină, se apropie de Roberto şi îl priveşte în ochi, acesta se simte constrâns de ea şi simte cum îl pătrunde cu privirea prin trup, potolindu-i agitaţia.  De atunci nu putea evita să nu o privească îi ochii ei misterioşi.

  Îl intindeau pe Luciferin în patul care tocmai au încercat băieţii să îl facă puţin mai stabil şi Adam îi toarnă pe gură o poţiune magică. La scurt timp corpul lui încordat se relaxă şi venele otrăvite par să se retragă şi ochii îşi revin.

-Ce i-aţi făcut la Luciferin? Întreabă Roberto stând doar să privească cu mâinile în sân, confuz ce se întâmplă, nepregătit să îi privească pe acei ciudaţi, că sunt de încredere.

-A fost otrăvit, o să îşi revină.  Spune unul dintre băieţi, care scoate un brici din buzunar.

-Adam ce o să facă cu cuţitul ăla, stai nu te apropia!

-Avem nevoie de puţin sânge de la tine să îi dăm lui Luci să bea. Spuse Adam destul de calm.

-Sunteţi nebuni? Cum să bea el sânge, de ce nu îi daţi voi.

  O fată puţin mai retrasă şi plictisită de crizele lui de isterie îi devăluie lui Roberto despre ce este vorba.

-Suntem vampiri toţi de aici, inclusiv Luci şi a fost muşcat de un vârcolac, otravă curată pentru noi, semnele sunt clare şi ar trebui să te conformezi dacă nu vrei să te muşc, îşi arată colţii semn că este nervoasă. În timp ce fata cu o siluetă de invidiat se apropie de el repede şi îi smulge băiatului briciul din mână. Îl apucă de mână şi îl taie uşor pe încheietură şi îl trage spre pat lâgă Luciferin, chiar dacă el era de două ori cât ea şi se opune, vampiriţa era mai puternică decât el. El striga de durere şi ceilalţi vampiri s-au oprit din a înveli trupurile celor morţi, privind uimiţi de ceea ce face Dede.

-Uşor Dede, fi calmă că se sperie, spuse Adam

  Luciferin simţi mirosul sângelui de om şi se ospătează. Acesta începe să îşi revină însă era extrem de ameţit.

-Aţi ajuns, mă bucur să vă văd.

-Linişteşte-te Luciferin, trebuie să te odihneşti, eşti ameţit.

-Amy, Amy e-n pericol! Exclamă Luciferin către Adam, după care leşinase din nou.

-Vom aştepta să îşi revină, până atunci voi terminaţi de adunat aici, apoi patrulaţi prin zonă şi căutaţi ceva indicii, eu rămân cu Roberto să ne punem la punct noutăţile.

 Peste noapte în Sicilia ploua răzbunător. Mulţi copaci plantaţi în întuneric, doar palatul lumina tot perimetrul, îngrădit, gard cu forme frumoase, pe fiecare stâlp se afla câte o statuie a unor creaturi mistice, care mai de care mai înfricoşătoare. Palatul a fost renovat şi este mult mai frumos decât inaintea atacului din partea SoA, un alb pătat care reflecta o istorie de invidiat.

  Jack şi Pascual stăteau de vorbă cu unul dintre şerifii naziştilor,  pe terasa palatului lor din mijlocul pustietăţii, dar nu departe de civilizaţia din oraş.

-Ştiam eu că nu trebuie să mă implic cu vârcolaci, spuse şeriful nazist, frustat că i-a murit echipa.

-Ascultă aici eşti în siguranţă, te vom excorta afară din Italia. Îl linişteşte Pascual

-E vorba de bani grei, habar n-ai cât de important este să distrugem clubul ăsta SoA de doi bani. Replică Jack servind un pahar de şampanie.

-Era vorba să distrugem Vaticanul, nu căcatul ăsta de bandă! Reprosează nazistul ofensat

-Nu înţelegi, banda protejează Vaticanul şi este o forţă egală cu a noastră, nu ne putem atinge de Vatican până nu distrugem banda. Şi acolo sunt vampiri!

-Pascual, voi glumiţi cu mine? Expresia feţei nazistului reflectă frică.

-Nu glumim, ar fi bine să chemi întăriri aici în cazul în care ne vor atăca, până descoperim cum putem folosi arma împotriva lor.

- O să fi în siguranţă aici, dacă te excortăm, ne expunem riscului, spuse Jack care chiar părea îngrijorat, prin statutul lui de vărcolac mafiot sicilian.

  Jack şi Pascual sunt ultimii alfa rămaşi în viaţă, în războiul de acum 400 de ani cu vampirii, haita lor de lupi a fost nimicită. O parte din rămăşiţele vârcolacilor au fost recuperate prin intermediul unor wiccani de pe ţărâmurile vampirice şi le-au îngropat tradiţional sub palat. Ei erau nemiloşi şi puternici, dar nu îndeajuns. S-au folosit de oameni pentru a nu se expune prea tare, eu conduceau mafia din umbră.

  Jack s-a căsătorit cu mama lui Amy, care era o tânără vrăjitoare pe atunci, iar masculul însetat de putere şi răzbunare se folosea de magia soţiei sale pentru a se apăra.

  Când vrăjitoarea a aflat că este folosită, totul s-a schimbat, era ţinută forţat şi îşi bătea joc de ea, o punea să îi cureţe toată mahalaua lui de lup însetat.  A fost violată, bătută şi folosită ca pe o curvă, asta până când Amy s-a născut. Atunci a lăsat-o să plece la Roma ştiind că fata era jumătate vârcolac, jumătate vrăjitoare, trebuia crescută normal pentru a nu trezi suspiciuni. Însă era mereu supravegheată şi libertatea îi era limitată. Era adusă în Sicilia frecvent cu sau fără voia ei, pentru ai servi în scopuri meschine, iar Amy creştea mai mult singură. Credea că mama sa este o curvă. Prea multe secrete faţă de ea, dar mama sa făcea tot posibilul să o ţină în siguranţă la Roma.

 Acolo a fost scris şi jurnalul magic, de care nu ştia nimeni.  Pentru că ea s-a săturat de toate pretenţiile lui Jack şi nu mai suporta, a decis să meargă alături de o vrăjitoare mai puternică ca ea să îl înfrunte.

  Vrăjitoarea cealaltă era ca o soră pentru ea şi au fost în stare să moară una pentru alta. Vampirii ştiau de planul lor şi doreau să ajute, dar ele au plecat mai repede, înainte să ajungă vampirii din România şi au dat greş. Adam nici acum nu îşi poate ierta moartea lor şi pentru că se învinovăţise singur, a jurat să o apere pe Amy cu orice preţ. De-asta l-a transformat pe Luciferin în vampir, ştia că ei se vor îndrăgosti şi va fi aproape de ea.

  Cele două vrăjitoare erau puternice, au avut curajul să lupte împotriva vârcolacilor, însă totuşi nu îndeajus, aşa că au dat greş şi au fost ucise.

  Totul a fost înscenat şi au făcut să pară o moarte normală, pentru a nu trezii suspiciuni. Amy era destul de mare, încât să îşi dea seama că moartea mamei ei a fost datorată plecării lor spre Sicilia.  Vampirii ştiau la fel, a cui a fost vina, doar că nu ştiau unde să-i găsească pe lupii şireţi, pentru a le oferi o moarte lentă şi plină de chinuri.

   Dar încercând acum să îl ucidă pe Luciferin, vampirii din România au venit hotărâţi să îi înfrunte odată pentru totdeauna.

   Deşi retragerea lui Jack şi Pascual din lumea oamenilor era o soluţie pentru a nu fi descoperiţi, ei au lăcomit în faţa puterii şi a banului, iar mii de mafioţi care le aducea faima, depindeau de ei, fără să ştie ce fel de animale sunt. Le era greu să se retragă.

  Iar moartea şoţiei şi mama fiicei lui Amy, a amplificat toată puterea celor două vrăjitoare asupra jurnalului descoperit de Amy, era moştenirea ei. O magie aparte, care îşi are rădăcini vechi din moşi în strămoşi.

  Ei doresc această putere de partea lor, să o folosească ca pe o armă, dar nu ştiu cum să o activeze. Amy nici pe atât.

Va urma

La fel de prafuite