Carte poezii Iubirea e amintirea unui viol



 Prezint Iubirea e amintirea unui viol de Leonard Ancuţa, cu scopul de a promova poezia românească şi poeţii români, dar şi pentru a încuraja oamenii să citească poezii, care se pare că nu li se mai par atât de strălucite!


  Apărută în anul 2011, la editura Herg Benet, cartea Iubirea e amintirea unui viol de Leonard Ancuţa reprezintă o stare de spirit în dezacord făţis cu normele unei sensibilităţi ultragiate. Metafora ei este mai dură în planul expresiei, dar d.p.d.v. al percepţiei este ireală, atât ca mod de a iubi cât şi ca arta de a te răgândi în cuvinte! Bineînţeles în sensul de a se delimita deopotrivă tragis şi ironic în linia unui postmodernism asumat!

 Uneori, tangoul lui cu onirismul face loc unui spectacol de coridă inspirat, parcă, din maeştrii luptelor cu tauri. Leonard Ancuţa se joacă la limita imprudenţei cu un sentiment pe care, poetic vorbind, îl domină, dar căruia i se şi subjugă. Versul său este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace când vehemente, când înstrăinate: însă, ca la orice poet autentic, vocea lui se propagă cu viteza intensităţii. 
Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente.

Personal mie mi se par nişte poezii mai mult decât superbe sau mai bine spus, un alt fel de poezii decât cele cu care ne-am obişnuit toţi, sunt poezii mai speciale, în prezent a publicat 4 cărţi şi anume Join't, Iubirea e amintirea unui viol, Infernul (cu i întors) şi Control.
Autorul mai este cunoscut şi ca bătrânul atrăgător, el s-a născut în 1974 la Drăgăşani şi în prezent petrece vremea prin cârciumi la Bucureşti şi este jurnalist de peste 9 ani.
Iubirea este amintirea unui viol este primul său volum de versuri şi a 3-a sa publicaţie.



Cartea Iubirea e amintirea unui viol - Leonard Ancuta  poate fi cumpărată de aici.

Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba în carte, te invit să citeşti în continuare:




  "De cele mai multe ori poeţii care trec la texte narative scriu o proză lirică. „Iubirea e amintirea unui viol“ de Leonard Ancuţa pare o carte de poezie scrisă de un prozator. O poezie cu multă acţiune, narativă şi ideatică, făcută din gînduri („gîndurile-mi sunt îngrămădite unele în altele ca maşinile / într-un accident în lanţ pe autostradă“). 

  Poeziile sale-s la trecutul imediat, chiar şi cele de dragoste. Nu întîmplător cele mai reuşite pasaje din textele lui Leonard Ancuţa sunt descrieri – chiar dacă-s descrierile unor stări 
(„cînd te îndrăgosteşti eşti la fel de fericit ca atunci cînd înveţi să mergi / pe bicicletă şi bucuria e caldă în tine, înţeapă în trup şi-ţi vine să faci / cu ochiul soarelui. e ca şi cum o femeie s-ar tunde zero doar pentru tine“)

Poeziile sale, fie declarative, fie narative, din când în când te lovesc cu:
-idei („viaţa e o reclamă la moarte“), 
-idei-stări („fără moarte n-ar exista nici dragoste pînă la moarte / nici artă“), 
-îndemnuri („aşază-te lîngă mine şi hai să rotim butonul / să ascultăm un post mai bun decît viaţa“), 
-imagini-stări („ce frumoase pot fi femeile care pleacă / cît de frumoase atunci / cînd renunţă / cît de frumoase!“) 
-sau alăturări imposibile, dar puternice („un coş apărut pe obrazul unui mort // dragostea mea îşi caută o nouă gazdă“)… 

  O poezie sinceră şi făţişă, care se pare că nu are în plan să ajungă vreodată în manualele şcolare. Citindu-l pe Leonard Ancuţa te gîndeşti că ai în faţă un poet care chiar scrie cum gândeşte şi deşi nu exagerează cu cuvinte „din alea“ (care nu lipsesc, însă), zice chestii pe care lumea le evită sau chiar fuge de ele, ceea ce te face să-l crezi un avangardist fetişist sau un existenţialist mizerabilist. Un poet altfel, o poezie ca iubirea din titlul volumului pe care-l ţii în mâini."


"Leonard Ancuţa trece de la poezie la proză şi de la proză la poezie cu o grabă frenetică, obsedat de ideea de a pune stăpânire şi a exploata acel timp al creaţiei care poate dispărea în orice clipă, de la oricine se adapă din el. Sub atanorul în care-şi prepară deliciile şi otrăvurile poetice, Leonard Ancuţa pompează combustibili cu asiduitate, riscând uneori să supraîncălzească agregatul, dar pînă la urmă poezia cam asta face dintotdeauna: se joacă cu focul. 
'Sunt plin de bucuria unei lumi care moare' mi se pare una dintre expresiile inspirate prin cheia căreia poate fi descuiată această carte de poezii de dragoste, dezgust, iluminare, descompunere şi moarte, căci: 'iubirea e un forceps în mîna unui stomatolog / iubirea e un hamster cu sînge de cobră / iubirea e ziua lipsă din calendare / iubirea e ura unui dumnezeu rămas singur / iubirea e amintirea unui viol / iubirea e un somn între două trenuri / iubirea e cînd nu te mai trezeşti niciodată.' "


,,azi-noapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume
şi a fost bine. nu deosebit, nu scântei, nu focuri de artificii.
a fost minunat la modul cuminte, aşa cum i-ai oferi unui copil o bomboană de ciocolată.


azi-noapte am descoperit apă în toate femeile din lume.
şi era bună. nu foarte rece, nici extrem de limpede.
a fost proaspătă, aşa cum e o sărbătoare câmpenească pe care o găseşti într-un flacon de sirop de tuse


azi-noapte m-am întâlnit cu mine în toate femeile din lume
şi eram bătrân. aşa cum sunt toţi oamenii când află că mai au o singură ţigară şi o moarte de traversat.
azi-noapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume.
şi a fost ca şi cum m-aş fi tăiat cu lama iar sângele meu s-a scurs în toate fântânile."



Ţi-ai dat seama acum despre ce este vorba? Ce zici, merită să citeşti cartea? Merită cel puţin să-i dai un like, sau share ca să înjurajăm lumea să citească mai des poezii aşa frumoase.
De asemenea poţi vedea şi alte cărţi de poezii sau chiar să citeşti poezii de aici.