Interviu cu autorul Anotimpul pumnalelor, Șerban Andrei Mazilu

Editura Crux Publishing ne-a tot încântat cu volume captivante, iar „Anotimpul pumnalelor” este una dintre cele mai apreciate cărţi ale editurii - un fantasy de-a dreptul adictiv care a declanşat dorinţa cititorilor pentru o continuare, aşa apărând şi „Jocul necromanţilor”, la cererea publicului. În spatele celor două volume se află însă autorul Şerban Andrei Mazilu, căruia noi i-am adresat o serie de întrebări pentru a-l aduce mai aproape de voi. 

Cu obişnuitul său egocentrism, Andrei ne dezvăluie opinii proprii, dar şi câteva din planurile sale literare. Enjoy!

Interviu cu editorul Crux Publishing, Șerban Andrei Mazilu
1. Descrie-l pe Şerban Andrei Mazilu într-o frază care să ne prezinte omul din spatele paginilor. 
Șerban Andrei Mazilu are pagină personală, de autor și dedicată lui Aendo Assermore pe Facebook; este pe Goodreads, pe Amazon și, nu în ultimul rând, pe site-ul editurii Crux Publishing, și nu înțelege de ce trebuie să tot fie întrebat cine este. Îmi cer scuze dacă par ușor agresiv, dar de fiecare dată când văd întrebarea asta (adică la fiecare interviu), am senzația că intervievatorul chiar nu știe cu cine vorbește și atunci valoarea/sensul interviului nu mai are sens.

2. Trei motive pentru care scrii.
Pentru că îmi place, pentru că vreau să creez ceva ce nu există și pentru că e o nevoie ce a devenit la fel de firească precum somnul.

3. Care crezi că sunt punctele tale forte ca scriitor? Ce aduci nou pe piaţa românească de carte?
Ai răspuns tu la întrebare: ceea ce scriu chiar este nou din punct de vedere stilistic, al speciei și al subiectelor abordate. Până la Cronici din Voss, nu știu să fi încercat vreun alt scriitor român să flirteze cu o combinație între clockpunk și dark fantasy, abordând în același timp probleme cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi (corupție în politică, manipulare religioasă, dependența de droguri etc.). Piața este suprasaturată de Y.A. și eterna temă a adolescenților cu super-puteri, care salvează lumea și se îndrăgostesc între timp, iar pe plan local, din păcate, mare parte din titluri au același gust optzecist sau sunt semnate de indivizi care își doresc să fie scriitori; în condițiile în care se practică – încă și din păcate – tirajele plătite de autori, valoarea acestora este cel puțin dubioasă încă de la debut. 

4. Povesteşte-ne puţin despre scrierile tale. Suntem interesaţi şi de volumele în limba engleză despre care nu avem prea multe informaţii.
Din nou: sunt pe Amazon și pe Goodreads, unde am și apărut mai întâi, debutând direct în S.U.A. Pe scurt totuși, este vorba despre o serie de romane Christian fantasy (așa numesc americanii cărțile în care apar îngeri și demoni), pe care am început-o și pe care o voi relua (probabil), când timpul îmi va permite. Plănuiesc să-mi revizuiesc scrierile și să le public prin Crux Publishing pentru că, surprinzător, au fost cerute de cititorii români. Cele două povestiri scurte, care au fost distribuite gratis pe Amazon în scop promoțional, sunt încă în top 20 – la categoria lor, desigur – după aproape trei ani, deci am încredere că merită.

5. Ce alte activităţi ai în afară de cea de scriitor şi cum le „împaci” între ele? 
Sunt ofițer de marină, sunt editor, co-proprietar, ocazional-traducător și director de operațiuni Crux Publishing, și fac o mulțime de alte lucruri pe lângă toate astea... Activitățile nu se potrivesc între ele și nu mi-e ușor, dar sunt genul de persoană care se plictisește uimitor de repede, așa că diversitatea mă ajută să fiu productiv.

6. Trei tabieturi de scriitor pe care consideri că le ai. 
Am nevoie de tutun și cafea atunci când scriu. Ai putea spune că al treilea este nevoia de liniște și izolare; am încercat să scriu în public, la Atelierul de scriere creativă pe care îl organizăm cu talentatul și carismaticul Dan Rădoiu, dar n-am reușit să aștern pe hârtie nici două cuvinte. Văd scrisul ca pe ceva personal și foarte intim, în antiteză cu cititul. Dacă ceea ce creez este împărțit unui mare număr de oameni, atunci actul creației îmi doresc să fie doar al meu.

7. După părerea ta, care e locul perfect pentru o vacanţă literară?
Nu sunt foarte sigur la ce te referi când spui „vacanță literară”... Un loc în care să scriu sau un loc în care să citesc? O să merg pe prima variantă, având în vedere că cititul mă transportă în cele mai exotice locuri, indiferent unde aș fi când deschid o carte... Cred că destinația ideală ar fi o cabană într-un loc nepopulat, de preferat pe malul unui lac și nu neapărat la munte. Chiar mi-am propus un astfel de experiment, dar nu mi-am făcut timp încă pentru așa ceva.

8. Curiozităţi: care sunt planurile tale de viitor în ceea ce priveşte cariera literară? Pe când o nouă surpriză? Ce le pregăteşti cititorilor? 
Nu este o surpriză, pentru că am discutat deja despre asta; dacă ar fi, nu ar avea sens să-ți răspund la întrebare. Sper că voi reuși să-mi termin proiectul spre sfârșit de an, cu siguranță după Gaudeamus, dacă voi fi destul de inspirat încât să scriu la foc automat. Mi-e imposibil să reiau ceva scris cu o săptămână, o lună sau un an în urmă, deci trebuie să găsesc acel moment, astfel încât măcar o mare parte din scriitură să fie efectuată într-un timp scurt. Cât despre ce va fi, nu e nici un secret: lucrez la un roman modular, care să combine mistery-ul cu supranaturalul, cu decor și atmosferă Gaslight, în genul celor cu Sherlock Holmes. Twist-ul, însă, se referă la protagoniști vs. Lume, astfel că unul dintre personajele principale este un demon care face trafic cu obiecte oculte, iar societatea în care trăiește a interzis cu totul religia. 

9. Care este părerea ta despre premiile literare din România? Merită efortul sau se dau după criterii şi principii încă... neînţelese? 
Neînțelese sunt doar de către cei care nu cunosc această minionă bulă în care noi existăm și profesăm. În realitate, mare parte din premii sunt complet lipsite de valoare, fiind date pe simpatii, pentru a achita sau asigura o datorie, sau sunt pur și simplu cerute (ca să nu zic cerșite) și acordate în funcție de diverse agende personale. De asemenea, nu sunt convins că sunt citite toate cărțile nominalizate de către toți membrii unui juriu sau altul, indiferent despre ce premiu este vorba. 
În alte cazuri, „juriul” este compus din oameni care judecă un titlu după standarde învechite sau îl încadrează greșit într-o anumită categorie. Uneori se pun la grămadă titluri indiferent de anul lor de apariție sau subspecia din care fac parte. Cu alte cuvinte, mă interesează puțin spre deloc să câștig un premiu literar în România, atâta timp cât persistă aceleași greșeli și rutine de care se pare că nu putem scăpa. 

10. Ştim că lectura nu este tocmai punctul forte al adolescenţilor din zilele noastre. Ce metodă ai folosi pentru a atrage un adolescent către literatură? 
Nu există o metodă, indiferent de ceea ce susțin unii sau alții, cum că „să atragem tinerii spre...”. Adevărul e că numărul cititorilor tineri chiar a crescut în ultimul timp, devenit cumva un trend să citești, deci nu putem decât să ne bucurăm de acest lucru și să sperăm că va dura cât mai mult. Oamenii, orice vârstă ar avea, trebuie să-și dorească singuri să afle, să descopere și să se eleveze, așa că orice fel de experiment am încerca noi, editorii, nu poate avea un rezultat cu impact masiv. Încercăm cu diverse evenimente, există deja acțiuni de culturalizare (dacă vrei să le numești așa), sunt târguri de carte... Puțin câte puțin.

11. Să vorbim puţin şi despre biblioteca ta personală. Ce genuri literare găsim? Ce autori predomină? Ce recomandări literare ai face? 
Am tot răspuns la întrebările astea și nu cred că vrea nimeni să „audă” aceleași nume mega-cunoscute. Recomand autorii Crux, pentru că sunt foarte diferiți, dar și foarte talentați, și fiecare poate decide astfel ce stil și ce subiect preferă. Cu această ocazie, dacă mai sunt necredincioși, pot afla singuri că avem scriitori români de calibru mare, la cel puțin același nivel cu cei străini.

12. Dacă ar fi să alegi un autor contemporan despre care să zici că e „the best”, acela ar fi?
Pentru mine există un singur „the best” și oricând contemporan: William Shakespeare. Există o vorbă cum că, dacă ești autor, n-are rost să te chinuiești să scrii ceva original pentru că le-a scris Bardul pe toate.

13. Ai scris Jocul necromanţilor la cererea cititorilor care au dorit o continuare la Anotimpul pumnalelor. Va mai exista şi o altă plimbare prin Arhipeleagul Voss? 
Prin Voss este puțin probabil să mai ajungem, dar în plan există deja o a III-a carte, în care apar un număr mic din personajele secundare, iar acțiunea se desfășoară într-un decor diferit. Jocul nu a rezultat într-un feedback la fel de mare cum a fost cel al Anotimpului, așadar nu este o prioritate deocamdată să încep acel proiect. E posibil ca cititorii să creadă că este vorba de o serie lungă – cum des se întâmplă – și să aștepte finalizarea ei, dar am tot anunțat că acest terț roman nu are aproape nici o legătură cu primele două cărți, deci s-ar putea să-i surprindă următorul titlu pe care-l voi semna.

14. Ai un citat preferat din cărţile tale? Dar un personaj cu care să empatizezi mai mult? 
Mă faci să râd. Am căpătat o reputație de tip arogant și egocentrist, deci cum ar fi să am un citat preferat din... mine?... Da, am.

Personaj? Nu știu, îmi plac tare mult personajele mele și e destul de greu să empatizez în special cu unul anume. Fiecare conține câte ceva din Andrei, dar cred că Franco Baudelaire a ajuns să-mi împărtășească viziunea cinică asupra existenței și societății, cu acel mic dram de optimism și speranță în umanitate pe care nu-l recunoaște verbal, dar îl dă de gol prin ceea ce face.

15. Câteva cuvinte despre Crux Publishing, ideea de a avea propria editură şi echipa care ajută această editură să crească.
Crux Publishing este (în continuare) o necesitate. Am finanțat și cred în această editură pentru că sunt saturat și dezgustat de felul în care funcționează lucrurile în România. În ciuda tuturor impedimentelor, intenționate sau accidentale, rămânem un element puternic pe piața de carte, în special pentru că nu am fost nici tentați, nici corupți de ideea că „banii nu au miros”. Nu publicăm pe bani. Nu cerem bani pentru serviciile editoriale și nu promovăm pe oricine. A avea propria editură îmi permite să-mi dictez politica de funcționare, să mențin anumite standarde și lucrul acesta s-a manifestat prin calitatea scriitorilor care ni s-au alăturat de-a lungul timpului. O carte întreagă ar putea fi scrisă despre toți autorii Crux și colaborarea excepțională pe care o avem cu ei. Oliviu Crâznic, în mod special și fără a minimaliza valoarea celorlalți, este motivul pentru care existăm și credem în continuare că putem deveni o mare editură. Și, personal, este cel a cărui opinie o prețuiesc cel mai mult atunci când lucrez la orice proiect. 

Echipa Crux a crescut și s-a modificat în cei aproape trei ani pe care-i împlinește curând. Oficial, noi am apărut pe piață la Final Frontier în 2015, dar existam – pe hârtie – din toamna anului precedent. Am crescut și ne-am schimbat componența într-o oarecare măsură, dar funcționăm în aceeași echipă de doi editori (eu și Deea Sterea) și un consultant special (Oliviu Crâznic), trecând prin tradiționalul nostru filtru de trei perechi de ochi orice manuscris cu potențial. Oly Saldinger s-a ocupat încă de la început de DTP și este o plăcere să lucrez un prieten pe care-l cunosc de aproape cincisprezece ani. În ce privește copertele, e minunat să colaborăm cu Ruxandra Tudorică, nu doar pentru că este foarte talentată, dar și pentru că evoluează vizibil ca și designer. Miliana Chipăilă – lector – este, de asemenea, un important membru al echipei și, personal, apreciez tot ajutorul pe care ni-l oferă la evenimentele la care participăm. Același lucru îl pot spune și despre Alex Șutiu, omul din spatele majorității elementelor grafice Crux și camerei foto care ne prinde în diverse ipostaze. Nu-i pot uita pe Gabriel și Adrian, oamenii de la Baboon, „vinovați” de ce înseamnă noul site Crux Publishing – niște adevărați profesioniști, pe care putem mereu conta. 
Aș lungi și mai mult interviul dacă i-aș enumera pe toți colaboratorii noștri, dar trebuie să recunosc că suntem norocoși să cunoaștem și să-i numim prieteni pe Alexandru „Max” Orbescu, Alexandra Medaru și Valentin Goran (scriitori polivalenți ai Secției 14), Georgiana Vlădulescu și Laurențiu Popescu, Ștefan Guță, Mădălina Diana Peicea și toți bloggerii care sunt alături de noi în mediul virtual și nu numai. 

16. Ce fel de cărţi caracterizează editura Crux Publishing? 
Cărți bune. Este adevărat că ficțiunea este punctul nostru forte, dar am afirmat mereu, atât pentru cititori cât și pentru autori, că suntem dispuși să publicăm orice scriitor talentat. Nu ne interesează ce specie, gen, subiect sau stil abordează, atâta timp cât produsul este de calitate.

17. Ce le transmiţi cititorilor tăi? 
Adică cititorilor tăi. Ai mei urmăresc ce mai spun pe Facebook despre groaznicii vecini care, chiar în clipa asta, cântă la o bormașină. Așadar, celor amintiți, le pot spune că sunt entuziasmat să-i cunosc virtual sau real și le mulțumesc pentru că mă consideră un subiect interesant, astfel că au citit acest interviu până la capăt. Eu și Crux suntem online, deci îi încurajez să ne urmărească activitatea – avem mereu noi surprize pentru iubitorii de carte.